Într-o dimineaţă frumoasă de vară o coropişniţă se plimba pe o cărare.
Merse ea ce merse şi se întîlni cu un miriapod cu 20 de picioare.
Văzîndu-l, coropişniţa se întristă. Spuse:
-Nu te supăra surată dragă, dar cum reuşeşti să mergi cu atîtea picioare fără să te împiedici?
-Pur şi simplu, spuse miriapodul şi îşi continuă ţanţoş plimbarea.
Coropişniţa încercă să ţină pasul cu miriapodul, dar nu reuşi. Se prăbuşi moartă de oboseală pe drumeagul de ţară.
Miriapodul însă mergea mîndru de sine către casa lui, cînd întîlni un miriapod cu 40 de picioare.
Acesta îl întrebă:
-Nu te supăra dragă surată, dar cum reuşeşti să mergi cu atîtea picioare fără să te împiedici?
-E într-adevăr un lucru simplu: nu trebuie să te gîndeşti la asta.
Miriapodul auzind acestea rămase pe gînduri. Încercînd să-şi continue drumul, nu mai reuşi. De fiecare dată cînd voia să facă un pas, picioarele i se împleticeau şi cădea.
Tot încercînd şi încercînd, miriapodul îşi aduse aminte de spusele suratei sale. Nu trebuie să te gîndeşti, trebuie să mergi.
Şi astfel miriapodul ajunse acasă fericit şi spuse întîmplarea copiilor lui, ca învăţăminte.
2 commentaires:
Ce profunda e povestea. Ar trebui ne compartam mai des ca frumuselul miriapod.
p.s- cine i bestia?
bestia e personaj colectiv. :)))
e generic, am zis sa mearga cu acel cinic. :p
de altfel stii ca "somnul ratiunii naste monstri".
Enregistrer un commentaire